Rosignante

NU este o poveste a Cavalerului Tristei figuri cit, mai degraba, o poveste despre un cal (de fapt o iapa) imaginata ca fiind un minunat si superb bidiviu, puternic si curajos, alaturi cavalerului sau pina in ultima clipa, in cele mai grele incercari ale acestuia, in luptele cu gigantii sau chiar cu balaurii, dar mai ales in lupta cu raul, cu odiosul.

Cervantes a fost, cu siguranta, inspirat de viata de zi cu zi din Spania vremurilor sale, care tocmai suferea o serioasa transformare si a ales, ca forma de exprimare, proiectarea atit de fragilului Don (bolnavicios si cu mintea slaba, ar spune unii) in minunata lume a viselor acestuia.
O lume ciudata si, oarecum de neinteles astazi, plina de cavaleri, fapte nobile si printese neprihanite a caror simpla privire merita orice risc pe lumea aceasta.

Bun, si ce treaba are aceasta realitate (tot virtuala) cu caterinca zilnica din eR, o sa ma intrebati? Sau, asa cum a facut-o deja MickeyD, ti-ai fi imaginat vreodata ca o sa iti pui intrebari existentiale intr-un joc (care nu este real) ?
Am spus si mai demult, realitatea este ceea ce noi percepem ca fiind realitate si, daca relitatea virtuala a eR ne absoarbe atunci vom tinde sa credem ca acest substitut este adevarata realiate. Asemanator cu situatia celebrului personaj, nu credeti?

Oricum, legea entropiei (care este valabila si aici) ne duce cu fiecare moment pe o cale, ce produce Transformari ([url]http://www.erepublik.com/en/article/transformarea-702477/1[/url]) si, la sfirsit ajungem sa nu ne mai recunoastem pe noi insine in noul personaj, atit de transformat.
Frumusetea transformarii este ca ea ne absoarbe atit de mult incit nu percepem modificarea si, chiar daca o sesizam, ajungem sa ne-o dorim (cam la fel ca si atunci cind incerci sa ii iei sticla unui om beat si acesta te percepe ca pe un dusman).

Evident, multi ajung sa perceapa transformare care ia afectat, sa inteleaga urmarile acesteia si, implicit (cita vreme inca sunt constienti de realele lor interese, pt ca pot fi si cazuri in care sa nu mai constientizeze asta din cauza dedicarii sau adictiei – personal prefer al doilea termen) sa realizeze ca trebuie sa se distanteze suficient pentru a putea sa vada iarasi ansamblul.
Asta, de obicei, are loc printr-o retragere (macar formala, macar din anumite domenii de implicare).

Asa apar demisiile si retragerile (in ultima vreme sunt destul de multe si sunt sigur ca va sunt cunoscute) si, totusi…
Odata creata adictia ea continua sa produca efecte, fenomenul realitatii virtuale este prea adinc inradacinat si nu poate disparea intr-o zi, brusc. Asa apar tacticile de justificare.

Pentru ca, in fapt, procesul de proiectare in realitatea virtuala continua. Ma retrag acum pentru ca nu mai pot, nu mai am timp, nu mai vreau (e mai trist cind motivul este nu ma mai lasa). Poate ca micile atentii ale RL, ce interfereaza cu minunata realitate virtuala a Cavalerului, produc schimbari si rupturi iremediabile ale lumii imaginare.
Totusi Rosinante ramine, in continuare, un minunat bidiviu, puternic si curajos, plin de energie si incredere ce asigura mare parte din viitoarele victorii cavaleresti.

In tot acest timp, magnificul cavaler are alaturi pe mai umilul sau scutier, servitor dar si prieten, care nu beneficiaza de serviciile unui bidiviu atit de falnic dar care, totusi, este indispensabil. De altfel, este singura si ultima legatura a Cavalerului cu realitatea solida, ce nu va inceta sa revina peste si in viata (fie ea reala sau virtuala) a eroului, citeodata chiar cu ajutorul direct al acestui companion.

In paralel, familia, prietenii si apropiatii incearca sa il salveze pe Cavaler de … ciudat, de el insusi. De fapt de visele sale si din realitatea sa virtuala. Motivele acestora sunt … mici, ca sa nu zic meschine si au o finalitate trista pentru cavaler care este brusc smuls din lumea sa virtuala, atit de minunata si luminoasa, plina de incredere, curaj si fiinte fantastice.
Acesta se trezeste inconjurat de un popa, un notar (cineva trebuie sa autentifice Testamentul si sa ii preia averea – cunoscuta situatie si in eR, nu?) si ceva rude, preocupate mai mult de ele insele.

Ce ii mai ramine acestui cavaler?
In primul rind minunatul sau prieten, care nu il va uita niciodata si, deseori, linga un pahar, isi va aduce aminte de minunatele si inaltatoarele lor fapte de arme (pentru binele lui sa speram ca nu va apuca, la batrinete, aceasi cale ca si cavalerul).
Mai apoi, el a intrat in legenda deja. Magnificenta sa (ludica si ireala) a devenit motiv de reflectie pentru multi altii, desi nu se mai gasesc cavaleri si printese iar strazile sunt acum pline de Hanuri si Magazine si nu se mai vad Palate si Castele.

Ciudat cum a putut el, care (sa spunem frumos asta) era altfel decit ceilalti, sa inspire atita incredere si curaj altora, sa le rascoleasca sentimentele si sa ii faca, macar pentru putin timp, mai buni.

Totusi, ce s-a ales de Rosignante? A mai vazut-o cineva? Mai aveti vesti despre ea?
Adica, a ramas asa cum o cunostea cavalerul sau a redevenit o biata gloaba?

Cred ca povestea asta, pe care azi am incercat sa vi-o readuc in atentie, are foarte multa legatura cu eRomania acestor zile, cu tot ce se intimpla in jurul nostru, cu oamenii si gindurile lor (sau visele lor) de aici.

Nimeni nu ne poate opri sa visam dar, asta e un proces intim, personal, asa ca trebuie luat ca atare.
O zi buna tuturor.

Marius Ovidius
Indymedia

PS
De astazi, o sa incerc si eu sa ma limitez la o interferare cit mai normala cu eR, asa cum am spus tot timpul, in limitele bunului simt, atit de specific poporului nostru.
Dedic acest articol tuturor prietenelor si prietenilor mei din eR, urindu-le toate cele bune si avind speranta ca Rosignante poate ramine, macar pentru noi, acel animal fantastic si plin de haruri.

Mais Où Sont Les Neiges D’Antan?

Şi poate că, totuşi, e mai bine sa fii poet. Fie ca trăieşti din ce îţi dau editorii, fie din ajutorul prietenilor şi, oricum, eşti mult mai liniştit dacă îţi faci veacul într-o tavernă, cu capul plin tot timpul de vin (sau orice altceva îţi face plăcere, ori îţi dă mâna) ca şi amicul François Villon.
Evident, există şi riscuri căci, nu-i aşa, mulţi poeţi, poate tocmai datorită unei calităţi atât de rare, cum a fost cea demonstrată de Francisc din Assisi, pot renunţa cu totul la legătura cu acestă lume (reală, care o fi ea) şi asta îi face, … iubiţi de cei mulţi dar atât de urâţi de cei puţini.

Titlul meu nu se referă, ca şi în original (Ballade des dames de temps jadis), la iubiri trecute cât, mai degrabă, la tot felul de … mirosuri rămase în memorie. Dacă va aduceţi aminte cum definea Hemingway, (For Whom the Bell Tolls?) prin vocea bătrânei ţigance, viaţa? – un amestec de flori putrezite, cortegiu funerar dar şi o fată tânără şi plină de viaţă.

Acum, că pe Rosignante nu am mai gasit-o aşa cum o ştiam odată, mă mai aplec şi eu, încă o dată, asupra acestor “cestiuni de prinzip” ale minunatei noastre eRepublici.

In Italia, unde am stat în ultima vreme, cu misie diplomatică de la comănduire, am apucat să văd ce probleme “latine” au şi ei, în ţara lor. Amicul Kurapica a scris un articol în ziarul său : [url]http://www.erepublik.com/en/article/ admin-con-noi-no-a-me-pare-che-si-divertano-a-farci-scannare-726613/1/20[/url]
Evident, problema lor majoră tinde să ducă spre un comportament de tip mafiot, cu padrini care, dacă le săruţi mâna pot să te reprezinte şi în congres. Tot evident, şi la ei există opinii împărţite, dar între Nord şi Sud (meridional, cum le place să se alinte).

Ai noştri sunt, totuşi, mai plini de viaţă, mai interesanţi decât ai lor. Aici poţi vedea cu adevărat “discuţiuni” pe teme atât de interesante, cum ar fi: mistreţul meu avea colţii mai de argint decât al lor. Totuşi, şi acolo, şi aici, e vorba tot de un porc.

Mare dilemă, pivitor la cum ar trebui să decurgă un comportament social normal, chiar responsabil. Adică, să participăm şi noi sau, ar fi mai cuminte să ne vedem de treburile noastre cotidiene, eventual în grupul nostru de prieteni (dar şi acolo pot fi riscuri).

Ei bine, dragi mei, eu am învăţat lecţia asta de mai demult şi am tot încercat, mai apoi, să mă feresc de ispită (politică, evident, că de celelalte nici nu vreau să mă feresc).

Aşadar, prietene Von Ach, nici măcar anarhia nu ne mai salvează, poate doar dacă se apucă portughezul să ne citească din cărţile sale, mai ştii… En fin, să revenim la “cestiune”

Prince, n’enquérez de sepmaine
Ou elles sont, ne de cest an,
Qu’a ce refrain ne vous remaine:
Mais ou sont les neiges d’antan?
sau, for english speakers,
Prince, let no week pass save you ask
where they are; and throughout the present year
until it be that you too come up with this refrain:
But whither have gone the snows of yore?

Deşărtăciune sunt toate, cum spune Ecclesiastul şi toţi cei mari nu vor mai fi dar cum să înţelegem asta mai bine decât din această asemănare cu zăpezile.
Mai adăstăm pe aici, între noi şi întru noi, până când, fugit irreparabile tempus ne va aduce aminte, iar, chiar şi într-o viaţă virtuală, că nu-i aievea ci-i doar visul vieţii acesteia.

Mai trist gust şi mai amar decât acesta pe care îl lasă acum lupta pentru putere din eRomania … ei bine, nu am prea avut. De ce?
Ei bine, nu prea gust pelin, dar şi pentru că acum avem, se pare multe alte “trebi” de pus la punct şi pentru că lupta aceasta politică este cel mai degradant spectacol.
Da, sunt convins că totul e doar un joc, până când nu ajungi să îţi sară siguranţele şi, dacă nu renunţi chiar la eR, îţi vine să … faci multe alte lucruri cu unele persoane luminate ce “cu onor condus-au, conduc şi vor conduce”.

Nu e treaba mea să judec dacă smif a făcut sau nu a făcut bine, dacă Alex l-a lăsat intenţionat sau nu fără sprijin, dacă smif, în acest puţin timp avut, a reuşit măcar să se integreze în “structuri”, în fine, bunul simţ (de care v-am vorbit atât de des), nu mă prea lasă să fac multe. Cu toate astea, eu zic, ca şi Omae, şi îi fac şi lui Von Ach propunerea de a prelua această atitudine, să nu mai votăm fraţilor.

Poate aşa, doar aşa (era un refren de melodie) o să ajungem la idealul RoU, al ţării în care să primeze bua dispoziţie a cetăţenilor şi binele lor (cu tot respectul, al tării lor după).

Mais Où Sont Les Neiges D’Antan?

eRomanian history, trough the eyes of some ancient caracters

Am avut ocazia sa iau, alaturi de alte persoane, un interviu in direct unuia dintre “vechii” acestei lumi. Mai jos discutia:

Shai
Cum ai ajuns in eR. Te-a invitat cineva sau ti-ai cautat-o cu luminarea?
Titu
In eR am ajuns din cauza ca aveam prea multa treaba in RL, asa ca trebuia neaparat sa pierd vremea. Am gasit link catre joc in decembrie 2007, pe conferinta portugheza din Hattrick, si am asteptat mai mult de o luna sa mi se activeze contul (n-am stiut de nicio culoare ca se poate cere invitatie si se poate intra instant).
Shai
Titu, in primele zile in eR e dificil de inteles mecanismul jocului (atunci era si diferit) cum ai facut tu sa intelegi? Ai citit, ai intrebat?
Titu
Primele zile au fost cele mai activ-interactive. Pe atunci erau nu doar foarte putini jucatori pe care sa ii intrebi, ci si foarte putine materiale pentru incepatori. ecetateni.com avea mai putin de o luna, tutoriale nu existau, organizatii militare dornice sa primeasca nou-veniti nici atat.
Am inceput prin a-i stresa pe mai marii din joc, asa ca am fost invatacelul lui Cristesco (actualmente Cristi Badea).
Primele zile de eR pentru mine erau primele zile de eR pentru toata lumea, more or less. Penuria de jucatori activi era atat de mare incat am ajuns in congres la doar o saptamana de cand mi-am facut contul, iar altii (Belea2008, de exemplu) aveau mai putin de 24 de ore de joc cand au fost pusi pe liste. Deh, vremuri de demult…
Shai
Apoi, banuiesc, ai inceput sa fii parte. In diferite planuri, organizatii. Care este cea care te-a atras cel mai tare, in care te-ai implicat cel mai mult?
Titu
Hehe, intrebare capcana! Cel mai tare m-a atras (nu, nu ma simt demagog deloc cand zic asa ceva) “organizatia” eRomania, catre care erau canalizate toate eforturile – am lucrat multa vreme la stat pe 1 ron, desi as fi putut castiga mai bine in alta parte, am fost activ in presa si pe ecetateni, am fost in congres luna de luna, am fost ministru de externe, pana si cand mi-am facut firma a fost pentru interesul Romaniei – am strans fonduri pentru prima firma de arme Q4 din Romania. Cred ca eram mai tare si implicat decat Putin pe atunci!
Shai
Activitatea atrage si interactionarea cu altii. De obicei asa apar … animozitatile. Care au fost cele mai memorabile?
AMW
Titule, permite-mi ceva: ce are UK-ul si nu ar mai avea Romania?
G
intrebare din public: Ce ai face altfel, daca ai putea sa o iei de la inceput ?
Titu
ok, pe rand @ Shai:
Animozitati… primele care au existat erau animozitatile de haita, cum ar fi cele dintre alianta Green Party – eRDP, pe de-o parte, si Gerula pe de alta. Apoi, conflictul dintre userii activi si cei inactivi, care din urma erau revoltati pentru felul in care userii activi erau preocupati de soarta eRomaniei (eram considerati niste tocilari), dovada aici:
http://www.erepublik.com/en/article/noi-suntem-cei-mai-prosti-erepublik-73161/1/20
Apoi, alte conflicte, ceva mai personale, au fost rivalitatea cu Alex Craciun si scandalul-monstru cu OchiReci (pe atunci era scandal-monstru pentru ca nu stiam ca asa e el, suparat pe toti)
Titu
@ AMW
UK-ul are ce imi place mie, o comunitate tanara si dezorganizata care asteapta o mana forte sa ii scoata din ceata. Expertiza mea e mai valoroasa acolo decat aici, unde, slava-domnului, sunt destui care sa ne scoata din criza.
Titu
@ G
Sigur, acum privesc foarte multe din actiunile mele din “tinerete” cu alti ochi. Poate cea mai mare greseala pe care am facut-o a fost in al doilea meu mandat de presedinte, cand am umblat la taxe in loc sa umblu la cursul valutar
G
intrebarea 2: Ce user te intriga/provoaca/place atat de mult incat ai vrea neaprat sa il cunosti il RL
Shai
Cum percepi acum eR, ca pe o activitate, ca pe o comunitate ? Altfel spus, cit de des te visezi in eR?
Titu – pentru G
Sunt tare multi. As vrea sa ii cunosc pe Kaleb, AgentChieftain, Emerick, Misho, Platonic, DKN, Lint, N3m0, Hattor si multi multi altii ale caror nume nu imi vin acum in minte.
Titu – pentru Shai
eR… comunitate in sensul de oportunitate, oportunitate de a cunoaste lumea, de a exersa pana si de a antrena gandirea creativa, in raport cu o societate “contrafacuta”, dar cu un potential destul de mare.
G
intrebarea 3: Vreo dragoste/pasiune ( let’s call it infatuation ) ingame ?
Titu
Cum asa infatuation?
Titu
I always had something special for Belea2008 ))
G
Dude, same sex. Admins dont count.
Shai
Cum percepi senzatia de batrinete in eR? Aici nu ai nevoie de Gerovital sau de impachetari cu namol pt reumatism insa, ai o senzatie anume?
Titu
De pe vremea cand nu era admin. Ok, de sex opus… si fata de elena.coman am avut intotdeauna foarte mult respect, si sunt convins ca voi avea si in continuare.
Titu
@ Shai: Nu ai nevoie de nimic, doar ca uneori nu mai ai aceeasi chemare sa faci ceva concret. Acum imi ia cateva zile sa scriu cate un articol, nu am stare sa fac proiecte anume, ci doar imi place sa interactionez. Cam senil, nu?
G pune intrebarea 4: Ce te poate face sa renunti la erep ?
Titu
Nu stiu daca exista asa ceva. Daca nici macar trivia nu a reusit, presupun ca nu exista. Chiar daca intr-o zi voi deveni inactiv in joc, tot voi interactiona cu o buna parte din lumea pe care am intalnit-o aici, deci nu s-ar pune ca si cum as fi plecat.
Shai
Vorbind cu elena.coman, pe care tocmai ai amintiti-o (romantic) zicea ca nu mai cunoaste userii dupa nume insa are senzatia ca ii cunoaste pe toti.
Shai
Tu percepi comunitatea eR ca fiind formata din individualitati sau din fenomene? curente?
Titu
Ar fi prea pompos sa consider comunitatea eR ca fiind formata din fenomene, nici macar in viata reala nu poti merge pana intr-acolo incat sa faci astfel de clasificari. Faptul ca eRepublik este conceptul care este (!) face sa se creeze un anume filtru incat cei care intra si rezista aici sunt niste individualitati, si asta face experienta din joc diferita.
Desigur, exista destule comunitati care au intrat in joc cu ghiotura, deodata, precum 4chan sau Goons (vezi teocratii Pakistanezi), dar chiar si ei, prin fiecare din ei, aduc ceva nou, si nu ai cum sa spui ca, de exemplu, altnabla si DioAkira pot fi vreodata confundati.
Shai
Vorbind de goons si de teocratici, crezi ca eR poate dezvolta idei, sau chiar ideologii doar paralele cu RL sau chiar si ceva … nou, deosebit?
G
mai pune una: Trebuie sa te intorci din germania(RL), nu ai bani de drum, si faci autostopul. Dupa orebune de asteptare se oprersc 2masini, pe una o sofeaza ochireci, pe cealalta malika ela. in care te urci ?
Titu
@ Shai (G, foarte buna intrebarea, ma gandesc profund si raspund apoi): Sunt absolut convins si chiar intra in proiectele mele (daca se pot numi asa) pentru urmatoarele luni, de a dezvolta un program politic care sa tina strict de eRepublik, deci ceva nou, deosebit – cel putin sper sa iasa asa.
Titu
@ G: uof, Doamne, tot nu mi-a venit vreo idee. Probabil ca totusi as alege masina malikai, macar ea nu are resentimente fata de mine. Besides, nu pot sa dorm in masina, asa ca nu prea are cum sa ma ia prin surprindere, prin vreo miscare brusca.
G
Ar fi raspuns cu malika ela, macar mai schimb o vorba cu moonlightshadow
Shai
In cele din urma e un joc? doar atit? si daca e doar un joc, trebuie cistigat? neaparat? daca nu, vine alta
Titu
Nu e doar un joc, dar tot trebuie castigat. eR e unul din putinele jocuri pe care atunci cand le castigi, nu se termina, si trebuie sa castigi over and over and over again. Precum viata reala, nu?
Shai
In mediul eR utopiile au toate sansele sa reuseasca insa totusi, esueaza si aici. De ce crezi ca se intimpla asa? Pentru ca vrem prea mult sa cistigam sau pt ca asa trebuie sa fie?
Titu
Utopiile esueaza pentru ca suntem prea obisnuiti din RL sa esueze. Faptul ca in RL societatea perfecta nu exista se oglindeste aici – pentru ca oamenii au ajuns sa nu isi doreasca o societate perfecta. Deja o dam in filozofie, probabil ca un raspuns mai la indemana ar fi ca fiecare isi doreste sa castige pentru el, nu pentru tara, cum e obisnuit de la el de acasa, in pofida faptului ca aici…
…e mult mai usor sa castigi pentru tara.
Shai
Inchei cu o dedicatie speciala oferita cu sprijinul deosebit al lui Sunsetter
http://www.trilulilu.ro/Sunsetter/4b00de315bed22
Titu
Multumeste intervievatorilor pentru o discutie extrem de placuta. Ma inclin!
Shai
O nu mai putin adinca si profunda consideratie.

The summoner of the Fish Speakers

the Fish Speakers

dsalageanu – the troublemaker

dsalageanu “The Troublemaker” – dsalageanu “créateur de problèmes”

Actualul presedinte al eRomaniei a facut mai multe greseli in planificarea ultimului razboi. Aceste greseli au dus in final la probleme, adica la cheltuieli enorme de GOLD din trezoreria statului si la pierderea a cinci dintre regiunile Romaniei, regiuni care fusesera cucerite de Romania in lunile precedente.

1. Pierderea regiunii West Siberian Region

• dsalageanu a declarat razboi Indoneziei intr-un gest electoral, cu o zi inainte de alegerile prezidentiale. Este o manevra folosita frecvent in istorie cu care multi sefi de stat s-au pastrat la putere… Astfel si dsalageanu a inventat un inamic: Indonezia, marele imperiu asiatic. 
• In urma acestui razboi Indonezia a avut de castigat pentru ca s-a ales cu regiunea “West Siberian Region”, cucerita de la noi, aceasta regiune fiind cea mai pretioasa regiune pe care o detinea Romania (cu productivitate mare la lemn, petrol si fier). De acum va trebui sa importam petrol si lemn…
• Acum acest razboi este inghetat pentru ca Indonezia a avut grija sa se asigure sa nu aiba granita comuna cu tara noastra, dand regiunea de granita, Northern Region, fara resurse, catre Rusia careia noi deocamdata nu ii putem declara razboi pentru ca are incheiata alianta cu toate tarile PEACE. (Northern Region fusese cea de-a doua regiune cucerita de Indonezia de la Romania.)

2. Pierderea regiunii Southern Great Plain

• Ungaria a atacat Romania intr-o sincronizare aproape perfecta cu Indonezia. Asa a reusit Ungaria ca sa cucereasca de la Romania doua regiuni: “Southern Transdanubia” si “Southern Great Plain”.
Acum, dupa razboi, dsalageanu spune ca si asa trebuia sa le dam regiunile astea, numai ca nu stiam noi cum sa facem… deci am avut “noroc” cu razboiul asta pentru ca ne-am scapat de niste regiuni care oricum trebuiau date… Culmea este ca pentru aceste regiuni s-au dus lupte crancene si daca se dorea o cale de cedare usoara era suficient ca dsalageanu, in calitate de presedinte al Romaniei, sa apese butonul “Retreat forces” si regiunea se ducea automat la Ungaria fara sa mai fie ruperea de forte. Nu s-ar mai fi pierdut atatea arme si wellness degeaba daca rezultatul trebuia sa fie acelasi.
• Si ma mai gandesc la un lucru: daca dsalageanu ceda fara lupte regiunile ungurilor poate ca acum putea sa zica ca le-a dat din prietenie fata de “prietenii” unguri si scapam si noi de ei si ei de noi. Poate ca era o solutie ca sa fie incheiata pacea, o solutie cu care eu personal nu sunt de acord. Dar era o solutie aflata la indemana presedintelui iar calculele si planurile trebuiau sa o aiba in vedere ca varianta intr-o situatie de criza. Poate era de preferat sa pierdem “Southern Great Plain” ca sa salvam “West Siberian Region”.
• Pierderea regiunii Southern Great Plain, cu productivitate mare la grau, nu inseamna mare lucru pentru Romania, insa inseamna castigarea unei regiuni valoroase pentru Ungaria, vecinii si inamicii nostri, care acum devin mai puternici.

3. Pierderea regiunii Subcarpathia - adica pierderea Ucrainei

• dsalageanu a castigat o medalie de “Resistance Hero” pentru eliberarea regiunii Subcarpathia, medalie cu care si-a imbogatit colectia de medalii de la profil… dar cealalta fata a medaliei este ca a reaparut din nou un stat: Ucraina, cu care dsalageanu voia sa joace “morisca”, dupa propria lui expresie. Pentru asta trebuia ca romanii sa reuseasca un take-over in Ucraina la alegerile prezidentiale din 5 martie. Eh… ghinion, in final ungurii au reusit sa-si puna un presedinte si “morisca” lui dsalageanu s-a stricat, devenind un ghimpe in coasta Romaniei.
• Criticii spun ca dsalageanu nu trebuia sa inceapa el personal revolta in Subcarpathia ca sa nu fie evidenta intentia de take-over…

4. Pierderea regiunii Transnistria - reaparitia Republicii Moldova

Atacurile sincronizate ale Ungariei si Indoneziei au fost sustinute de o revolta in regiunea Transnistria. Revolta a avut succes si astfel s-a ajuns la reaparitia pe harta Erepublik a Republicii Moldova care acum aproape un an de zile se unise cu Romania. A aparut astfel o noua problema in legatura cu existenta acestui stat, mai exact cu posibilitatea de take-over inamic in Republica Moldova si folosirea acestui stat pe post de “morisca” impotriva noastra.

5. Revolta din regiunea Western Australia

• Revolta inceputa de OchiReci in regiunea “Western Australia” care apartine Indoneziei a avut rolul de a tine ocupata armata indoneziana. Dar in acelasi timp a creat probleme diplomatiei australiene care isi negociaza libertatea pe cai diplomatice. Caz de rasu-plansu: probabil ca de frica represaliilor chiar si australienii au luptat impotriva eliberarii propriei lor regiuni. Deci revolta a esuat pentru ca avea doar rolul de a crea o diversiune militara in Indonezia.
• Nu am aflat inca de unde a avut OchiReci cei 160 GOLD ca sa inceapa revolta… ma indoiesc ca si-a folosit cardul si ca a bagat 80 Euro pentru asta… asa ca varianta cealalta este ca banii au venit de la statul roman, adica de la dsalageanu care la disperare ar fi in stare sa faca si asemenea cheltuieli, ca in final sa se aleaga cu praful de pe toba. Doar nu dadea banii din buzunarul propriu, nu? 
• OchiReci s-a simtit vinovat fata de australieni si le-a scris un articol in care si-a cerut scuze fata de ei: My apologize because I fail. Scuzele erau necesare in registrul diplomatic pentru ca Australia desi se declara stat neutru este sustinuta de statele ATLANTIS, deci si de Romania. Probabil ca si-a cerut scuze in locul lui dsalageanu care prin functia de presedinte al Romaniei mai detine si functia de sef suprem al armatei romane, iar OchiReci nu este omul care sa actioneze dupa capul lui in materie de razboi si diplomatie.

Lista de greseli mai poate continua. Deocamdata ma opresc aici din enumerare pentru ca ma doare mana de atata scris si pentru ca o concluzie este deja evidenta: dsalageanu este “créateur de problèmes” si ar trebui sa primeasca un nickname care i s-ar potrivi foarte bine: “The Troublemaker”

Realitatea din Romania este crunta, dar greselile pe care le face dsalageanu o fac sa fie si mai crunta.

GabrielP  http://www.erepublik.com/en/article/presedintele-dsalageanu-creatorul-de-probleme-dsalageanu-the-troublemaker–754558/1/all

Soimii Patriei – actul de nastere.

Datorita interesului manifestat de foarte multi cetateni romani cu skill militar sub 4 si care deci nu sunt membrii GN si pentru o mai buna coordonare in razboiul care se anunta, conducerea Garzii Nationale a hotarat ca acesti useri sa se grupeze intr-o noua unitate coordonata de mine.

Din pacate cei cu skill sub 4 nu prea aveti sanse sa obtineti victorii indiferent de ce arma aveti, dar puteti aduce un serviciu armatei prin faptul ca o sa scadeti wellness-ul adversarilor si mai important decat asta sa le consumati o arma. (La ei e o criza mare de arme si preturile sunt enorme.)

CETATENI CU SKILL MILITAR SUB 4: TARA VA CHEAMA! DACA DORITI SA AJUTATI ROMANIA IN RAZBOI, CONTACTATI-MA PE PRIVAT.

IMPORTANT: SA NU INTRE NIMENI IN LUPTA MAI DEVREME DE SAMBATA DIMINEATA! NU INTRATI MAINE IN LUPTA!

Va rog sa votati articolul pentru a putea fi vazut de cat mai multa lume si abonati-va la ziar pentru a fi la curent cu stirile.

Mihaid

http://www.erepublik.com/en/article/important-mobilizare-armata-romana–573261/1/20

Istoria militara a eRomaniei

Revin cu acest articol pentru a imbunatati nivelul de informatii si de percepere a realitatilor jocului.

In ce priveste problemele militare este bine sa retinem ca faptele trebuie impartite intre BETA si V1, cam la fel cum a fost cu anul 0 in RW.
De asemenea, militarii sunt persoane deosebite, animate de placerea modulului de lupta, evident, insa ei sunt cei care garanteaza linistea si prosperitatea unei tari furnizind “securitate” in sensul modern al cuvintului.
Acesti militari sunt organizati in corpuri de armata cu ierarhii si responsabilitati precise.

Evident. toate acestea nu se realizeaza de la sine ci prin munca si daruirea unor oameni pentru care noi, majoritatea populatie civile nu trebuie sa avem numai respect ci si incredere in onoarea si daruirea lor.

Chiar asta as vrea sa intelegem din prezentul. Efortul si daruirea cu care citiva eRomani, de-a lungul timpului din eR, au luptat pentru binele si prosperitatea noastra, a tuturor, pentru pozitia si statutul actual al acestei tari.

In BETA jocul era la inceput, useri incercau sa descopere cum functioneaza acesta, ce trebuie facut pentru a obtine avantaje, tactice sau strategice si in general cum este aceasta noua lume.
Modulul de razboi, pe atunci era altfel decit acum. Luptele erau directe, intre useri oponenti. Un user putea lupta cu unl sau mai multi alti useri.
Din punctul asta de vedere jocul era mai romantic, mai direct si mai cinstit. Puteai sa apreciezi valoarea unui dusman si chiar sa il respecti si sa dezvolti un soi de cmaraderie cu el (cam la fel cum a aparut intre cruciati si cavalerii arabi).
In V1 s-a introdus ZIDul si metoda de a cistiga prin darimarea acestuia (respectiv prin recladirea lui). Acest fapt ii separa pe useri, ei nemaifiind in contact direct si obiectivul lor, lupta lor, nefiind legata direct de opozanti, ci de un zid impersonal.

Primul corp de armata al eRomaniei a fost FAR (Fortele Aeriene Romane) denumit asa datorita faptului ca prima sa implicare in lupta a fost una de “desant”, respectiv in conflictul aparut intre USA si Canada.

Este interesant sa retinem ca in eR userii sunt persoane formate in RW avind atitudini si mentalitati “aduse” de acolo. De asemenea, problemele sau tensiunile existente intre vecini din RW tind sa degenereze in razboaie in eR.
Astfel eItalia ar dori sa cucereasca eSlovenia si eCroatia ca sa se razbune pe preturile tot mai mari pe care le platesc in concediile din aceste tari in RW.
eSpania vrea sa cucereasca ePortugalia, eUSA dorea cucerirea eCanadei, etc.
Nu cred ca are rost sa insist si asupra relatiilor dintre eRomania si eUngaria.

Atunci gupele erau formate din 10 oameni, fiecare avind un comandant.
Acest sistem de organizare s-a dovedit a fi putin viabil datorita problemelor de comunicare din RL a membrilor unei asemenea grupe.

Apoi a urmat conflictul dintre eGermania si ePolonia, cistigat militar de eGermania. Nu mult timp dupa victoria militara a eGermaniei, ‚rezistenta” ePoloneza a realizat un „take over” prin cistigarea si astfel, desi cistigase razboiul, eGermania a incetat sa existe.
In acest conflict eRomania a aplicat o forta militara restructurata, organizata in grup de 50 de useri, cu un singur comandant si 2 locotenenti, organizare ce functioneaza pina astazi si si-a dovedit viabilitatea.

ePolonezii par a fi un popor foarte inventiv

Urmeaza conflictul eRomania vs eUngaria.
Asta este momentul constituirii GN (Garda Nationala) in care au fost cooptati multi useri cu un skill relativ ridicat insa cu scopul de a-si dezvolta capacitatea de lupta, de a se obisnui cu modalitatile de comanda, etc.
Initial eRomania a cucerit o regiune din eUngaria, pina cind acestia, si aliatii lor din PEACE s-au dezmeticit.
Tactica folosita:
Deoarece atunci regula era ca lupta dureaza 24 de ore (fix), la finele carora toti inamicii trebuiau sa fie invinsi (pentru a avea o victorie), s-au format „cozi” de luptatori cu skill mare, dar nu numai, pentru ultima jumatate de ora, 15 minute.
Dupa prima victorie, in prima zi, alianta PEACE a trimis trupe in eUngaria, in sprijinul acesteia. Cel mai important corp expeditionar a fost cel al eItaliei (in special cele doua divizii din Sicilia).
La acest moment eRomania a trecut in defensiva (care a durat 4 zile), folosind aceasi tactica de comasare a luptatorilor pentru ultimele minute de lupta.
Dupa cele 4 zile vointa de lupta a soldatilor eItalieni a fost frinta, vazind cite 200, 250 de jucatori eRomanni care asteptau sa ii infrunte si ofensiva PEACE a incetat.
Atunci s-au infiintat si FTR (Fortele Terestre Romane) precum si SP (Soimii Patriei) si VM (Vinatorii de Munte), adoptind aceleasi structuri si metode organizatorice, deja testate.

In timpul acestor lupte, asa cum spunem la inceput, soldatii eRomani au stabilit relatii directe cu soldati eItalieni si au aparut manifestari de respect reciproc, chiar prietenii.
O buna exemplificare a unei asemenea experiente in articolul lui Calinus, scris in timpul conflictului cu eUcraina, dar care surprinde sugestiv atmosfera:
http://www.erepublik.com/en/article/cum-am-luptat-pentru-tara-si-am-infrant–288072/1

Catre sfirsitul lunii iulie, grupul Victor Petrescu incearca (si in cele din urma reuseste, desi apare o scurgere de informatii interene) preluarea eIrlandei, evident, avind de suportat rezistenta si oprobiul locuitorilor naturali ai acesteia.

Un alt conflict la care eRomania a participat, conflict de care este legat celebrul scandal al „aurului de la turci”, este cel dintre eGrecia si eTurcia.

Fostul presedinte al eRomaniei, Alex Craciun, explica intr-un coment al sau la un aticol (ulterior am dezvoltat aceasta comunicare prin mesaje directe):
Presedintele eTurciei (Nevugila) a oferit eRomaniei (liderilor sai) suma de 1.000 GOLD pentru a fi favorabila acesteia in razboiul sau cu eGrecia (metoda tipic orientala de transare a unei probleme, ce sustine legatura directa a comportamentelor deprinse din RW si aduse in eR).
Presedintele a aceptat suma trimisa de acesta insa a implicat fortele armate nationale eRomane in conflict alaturi de eGrecia.

La sfirsitul periaodei BETA modulul de razboi este „inghetat” de catre admini si, desi eRomania era in continuare in stare de razboi cu eUngaria, nu exista un conflict armat in derulare.
Aceasta situatie a facut ca la data lansarii V1 eRomania sa poata continua prin cucerirea inca unei regiuni din eUngaria (decizie luata de catre presedintele the_mihai, fara a fi necesar acordul Congresului).

In V1 principalele lupte sunt cele de eliberare, de redobindire a independentei unor state, asa cum a-ti putut observa si din recentele articole de presa.

AUTOR : MARIUS OVIDIUS  -  http://www.erepublik.com/en/article/istoria-militara-a-eromaniei-699746/1/20

Fortele Aeriene Romane – FAR

Istoria romantata a FAR vazuta de Shadow Figure.

Istoria noului FAR (Romanian only)

De mult timp se incerca transformarea FAR intr-un grup de elita, bine organizat. In acest timp au aparut grupuri de mercenari in toata lumea. In Romania, [a url=http://www.erepublik.com/profile-194632.html]Piratul[/a] a fost primul care a organizat o echipa de mercenari.

Cand mi-a fost incredintata conducerea FAR a trebuit sa organizez rapid misiunea din Suedia. Dupa acea experienta am hotarat ca [a url=http://www.erepublik.com/profile-227201.html]Fortele Aeriene Romane[/a] trebuiesc transformate, pentru a deveni cat mai puternice posibil.

Piratul a renuntat la fostul proiect si s-a alaturat echipei FAR. Deasemena, [a url=http://www.erepublik.com/profile-192401.html]valyfl[/a] , de la [a url=http://www.erepublik.com/profile-52471.html]Garda Nationala[/a] , se va implica si in Fortele Aeriene pentru organizarea lor.

Concluzia este ce va deveni noul FAR: o prezenta importanta pe toate campurile de lupta.

[a url=http://www.erepublik.com/profile-251421.html]Shadow Figure[/a] ,
FAR Commander